Ars Reginae

Reginele-Scriitoare ale României. Romania's Writer-Queens. Rumäniens Schriftsteller-Königinnen

  • wordpress analytics

Regina Maria: So many dogs – Atât de mulţi câini

Posted by arsreginae pe 03/19/2010

Queen Marie: “My Country”, 1916.

“When first I saw a Rumanian village, with its tiny huts hidden amongst trees, the only green spots on the immense plains, I could hardly believe that families could inhabit houses so small.

They resembled the houses we used to draw as children, with a door in the middle, a tiny window on each side, and smoke curling somewhere out of the heavily thatched roof. Often these roofs seem too heavy for the cottages; they seem to crush them, and the wide-open doors make them look as if they were screaming for help.

In the evening the women sit with their distaffs spinning on the doorsteps, whilst the herds come tramping home through the dust, and the dogs bark furiously, filling the air with their clamour.

Nowhere have I seen so many dogs as in a Rumanian village – a sore trial to the rider on a frisky horse.

All night long the dogs bark, answering each other. They are never still; it is a sound inseparable from the Rumanian night.”

Regina Maria: “Ţara mea”

(Traducere din englezeşte de Nicolae Iorga)

“Când am văzut întâi un sat românesc, cu colibele-i mărunte ascunse între pomi, singurele colţuri verzi pe nemărginitele câmpii, abia de puteam crede că familii întregi pot locui în case aşa de mici.

Păreau casele pe care le schiţam în copilărie, cu o uşă la mijloc, o ferăstruică de amândouă părţile şi fum mergând undeva în rotocoale din coperişul buhos.

Adesea aceste acoperişuri par prea grele pentru asemenea căsuţe; par că le zdrobesc, şi uşile date în lături le dau o înfăţişare de parcă ar striga după ajutor.

Seara femeile stau torcând din furcă pe praguri, pe când turmele vin spre casă tropotind moale prin praf şi dulăii latră furios, umplând de zarva lor tot văzduhul.

Nicăieri n-am văzut atâţia dulăi ca într-un sat românesc, – grea încercare pentru cine călăreşte pe un cal neastâmpărat.

Cât e noaptea de mare, câinii latră îngânându-se. Nu se opresc nici o clipă; e un zgomot nedespărţit de noaptea romanească.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: