Ars Reginae

Reginele-Scriitoare ale României. Romania's Writer-Queens. Rumäniens Schriftsteller-Königinnen

  • wordpress analytics

Regina Elisabeta (Carmen Sylva): Völkergeschichte ist Kampfgeschichte – Istoria popoarelor este istoria luptelor

Posted by arsreginae pe 03/25/2010

Carmen Sylva: Rheintochters Donaufahrt, 10.—16. Mai 1904.

„Familiengeschichte ist Leidgeschichte… Völkergeschichte ist Kampfgeschichte! Ich habe darum eigentlich das Studium der Geschichte nie leiden können. So gern ich Sprachen lernte, die mir eine friedlichere Entwicklung der Völker schienen, so ungern las ich ihre Streitigkeiten, die meist um Besitz, um Macht, um alle die Dinge, die mir stets wertlos erschienen sind, entstanden: denn ich habe niemals weder nach Besitz noch nach Macht verlangt.

Die Völkergier ist nicht schön, die Schlachten sind grässlich, das Blut ist besser in unsern Adern als in den Donau- oder Meereswellen, oder im Sande: es ist nur schön, so lange es lebendig ist und wie Wein durch unsern Körper strömt. Das vergossene Blut ist hässlich und reicht abscheulich; die Wunden sind ein entsetzlicher Anblick, wenn der Körper vorher so jung und schön, so ebenmäßig gewesen ist! Und hernach ist es beinahe gleichgültig, wer wen erschlagen, wer wen besiegt hat, wer wessen Land in Besitz genommen, wer wessen Sprache verstümmelt, wer auf wessen Ruinen baut! Das Einzige, was Völker zurücklassen, sind ihre Lieder und die sind der Mühe wert zu leben, sonst leben sie nicht, da sogar die Steine verschwinden, die für die Ewigkeit gefügt scheinen.“

Carmen Sylva: Fiica Rinului calătorind pe Dunăre, 1904.

Traducere (S.I. Zimmermann):

„Istoria familiei este istoria suferinţei… Istoria popoarelor este istoria luptelor! Eu de fapt de aceea nu am putut suferi niciodată studiul istoriei. Pe cât de mult îmi plăcea să învăţ limbile străine, care îmi păreau a fi o dezvoltare mai paşnică a popoarelor, pe atât de puţin citeam cu plăcere despre certurile lor, care aproape întotdeauna porneau pentru proprietate, pentru stăpânire, pentru toate acele lucruri, care mi se păreau fără valoare: căci eu nu am tânjit niciodată nici pentru posesie nici pentru dominaţie.

Lăcomia popoarelor nu este frumoasă, bătăile sunt oribile, sângele este mai bine în vinele noastre decât în valurile Dunării sau ale mării sau în nisip: este numai atâta timp frumos cât este viu şi curge ca vinul prin corpul nostru. Sângele vărsat este urât şi miroase scârbos; rănile sunt o privelişte îngrozitoare, pe când înainte corpul a fost atât de tânăr, de frumos şi de armonios! Şi pe urmă este aproape indiferent, cine pe cine a zdrobit, cine pe cine a învins, cine a pus stăpânire pe a cui ţară, cine a mutilat a cui limbă, cine construieşte pe ale cui ruine! Singurul lucru, pe care popoarele îl lasă în urma lor, sunt cântecele lor şi pentru acestea merită să trăieşti, căci altfel nu rămân în viaţă, precum şi pietrele dispar, care par a fi menite pentru veşnicie.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: