Ars Reginae

Reginele-Scriitoare ale României. Romania's Writer-Queens. Rumäniens Schriftsteller-Königinnen

  • wordpress analytics

Regina Maria: Every season has its charm – Fiecare anotimp are farmecul lui

Posted by arsreginae pe 03/26/2010

Queen Marie: “My Country”, 1916:

“I always loved to wander through these villages. I have done so at each season, and every month has its charm.

In spring-time they are half-buried in fruit-trees, a foamy ocean of blossoms out of which the round roofs of the huts rise like large grey clouds.

Chickens, geese, and newly born pigs sport hither and thither over the doorsteps; early hyacinths and golden daffodils run loose in the untidy courtyards, where strangely shaped pots and bright rags of carpets lie about in picturesque disorder.

Amongst all this the half-naked black-eyed children crawl about in happy freedom.

Never was I able to understand how such large families, without counting fowls and many a four-footed friend, could find room in the two minute chambers of which these huts are composed.

In winter these villages are covered with snow; each hut is a white padded heap; all corners are rounded off so that every cottage has the aspect of being packed in cotton-wool.

No efforts are made to clear away the drifts. The snow lies there where it has fallen ; the small sledges bump over its inequalities, forming roads as wavy as a storm-beaten sea.”

Regina Maria: “Ţara mea”

(Traducere din englezeşte de Nicolae Iorga)

„Totdeauna mi-a plăcut să cutreier satele acestea. Am făcut aşa în orice timp al anului, şi nu e lună care să nu-şi aibă farmecul.

Primăvara, sunt pe jumătate îngropate-n pomi, o mare spumegând de flori albe, din mijlocul cărora acoperişurile rotunde ale colibelor răsar ca nişte nori mari cenuşii.

Galiţe, gâşti şi purceluşi se joacă ici şi colo pe praguri; zambile timpurii şi păpădii galbene cresc în voie prin curţile nemăturate, unde oale de forme ciudate şi luminoase bucăţi de scoarţe rupte zac în pitorească neorânduială.

Printre toate acestea copiii cu ochi negri se găsesc pe jumătate goi în fericită libertate.

Niciodat n-am fost în stare să înţeleg cum familii aşa de îmbelşugate, fără să mai pomenesc păsările şi atâţia prieteni cu patru picioare, pot afla loc în cele două mărunte cămăruţe din care se alcătuiesc aceste colibe.

Iarna, satele sunt acoperite de zăpadă; fiece căsuţă e o albă grămăjioară învăluită; toate colţurile sunt rotunzite, aşa încât coliba pare să fie împachetată în vată.

Nu-şi dă nimeni osteneala să înlăture nămeţii. Zăpada rămâne unde a căzut; săniuţele sar peste ridicăturile ei, făcând drumuri tot aşa de învălurate ca o mare bătută de furtună!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: