Ars Reginae

Reginele-Scriitoare ale României. Romania's Writer-Queens. Rumäniens Schriftsteller-Königinnen

  • wordpress analytics

Regina Maria: No Grave At All – Nici un fel de mormânt

Posted by arsreginae pe 05/04/2010

maria-mormant

An old woman I found that morning standing quite still beside one of those tapers – a taper so humble and thin that it could scarcely remain upright- but with crossed arms the old mother was watching it, as though silently accomplishing some rite.
Approaching her, I looked to see of what size was the grave she was guarding, but could perceive no grave at all! The yellow little taper was humbly standing beside a bunch of anemones. All that once had been a tomb had long since been trodden into the ground.
The cloth round the old woman’s head was white, white as the blossoming cherry-trees that made gay this little garden of God; white were also the flowers that grew beside the old woman’s offering of love.
„Who is buried there?” I asked.
„One of my own,” was her answer. „She was my daughter’s little daughter; now she is at rest.”
„Why is the grave no more to be seen?” was my next inquiry.
For all answer a shrug of the shoulders, and the dim eyes looked into mine; complete resignation was what I read in their depths.
„What is the use of keeping a grave tidy if the priest of the village allows his oxen to graze about amidst the tombs?”
I looked at her in astonishment. „Could not such disorder be put a stop to?”
Again a shrug of the shoulders. „Who is there to put a stop to it? The cattle must have somewhere to feed!”

Queen Marie: My Country, 1916.

* * *

O bătrână o găsii în dimineaţa aceea stând locului lângă una din acele făclii – o făclie aşa de umilă şi de subţire că abia putea să rămâie dreaptă; dar mama bătrână o păzea cu braţele încrucişate parcă ar fi îndeplinit în tăcere vreun rit.
Apropiindu-mă de dânsa, m-am uitat să văd cât de mare era mormântul ce-l păzea, dar nu putui descoperi nici un fel de mormânt. Galbena luminiţă sta umilă lângă un mănunchi de dediţei. Tot ceea ce fusese cândva un mormânt fusese de mult făcut una cu pământul.
Pânza din jurul capului bătrânei era albă, albă ca înfloriţii cireşi care dădeau veselie acestei grădinii a lui Dumnezeu; albe erau şi florile care creşteau lângă prinosul de dragoste al bătrânei.
– Cine e îngropat aici?, întrebai.
– Unul dintre ai mei, răspunse ea. Era fetiţa fetei mele; acum se odihneşte.
– De ce nu se mai vede mormântul?, mi-a fost întâia întrebare.
Drept orice răspuns dădu din umeri, şi ochii întunecaţi se uitară în ai mei; o desvârşită resignare era ceea ce citeam în adâncurile lor.
– De ce să mai ţii un mormânt curat dacă preotul satului dă voie boilor lui să pască între morminte?
Mă uitai la ea cu mirare:
– Nu se poate opri o neorânduială ca aceasta?
Iarăşi dădu din umeri.
– Unde e omul care să poată opri o neorânduială ca aceasta? Vita trebuie să aibă şi ea unde să pască.”

Regina Maria: Ţara mea, traducere din englezeşte de Nicolae Iorga.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: