Ars Reginae

Reginele-Scriitoare ale României. Romania's Writer-Queens. Rumäniens Schriftsteller-Königinnen

  • wordpress analytics

Regina Maria: Receiving Me With Flower-Filled Hands – Primindu-mă cu mâinile pline de flori

Posted by arsreginae pe 06/10/2010

Queen Marie: “My Country”, 1916:

“Many a hearty welcome has been given me in these little villages, the peasants receiving me with flower-filled hands. At the first sign of my carriage, troops of rustic riders gallop out to meet me, scampering helter-skelter on their shaggy little horses, bearing banners or flowering branches, shouting with delight. Full tilt they fly after my carriage, raising clouds of dust. Like their masters, the ponies are wild with excitement; all is noise, colour, movement; joy runs wild over the earth.

The bells of the village ring, their voices are full of gladness, they too cry out their welcome. Crowds of gaily clad women and children flock out of the houses, having plundered their gardens so as to strew flowers before the feet of their Queen. (…)

Many a time, in places I came to, the inhabitants have crowded around me, kissing my hands, the hem of my dress, falling down to kiss my feet, and more than once have they brought me their children, who made the Sign of the Cross before me as though I had been the holy Image in a church.

At first it was difficult unblushingly to accept such homage, but little by little I got accustomed to these loyal manifestations; half humble, half proud, I would advance amongst them, happy to be in their midst.”

 

***

"As I Looked at Forty." Regina Maria în 1915 la vârsta de 40 de ani.

***

Regina Maria: “Ţara mea”

(Traducere din englezeşte de Nicolae Iorga)

„De multe ori am fost primită din inimă în aceste sătucene, ţăranii ieşindu-mi înainte cu mâinile pline de flori. La cel dintâi semn de apropiere a trăsurii mele, cete de călăreţi rustici vin în goană ca să mă întâmpine, săltând grăbit pe căluţii lor zburliţi, purtând steguleţe ori ramuri înflorite şi chiuind de bucurie. Se ţin hojma de trăsură, ridicând nori de praf. Ca şi stăpânii lor, caii mărunţi sunt nebuni de aprinşi; totul e zvon, culoare, mişcare; sălbatic aleargă bucuria pe pământ.

Clopotele satului sună, glasurile lor sunt pline de voioşie; şi ele-ţi strigă: bine-aţi venit! Cete de femei îmbrăcate vesel şi de copii se revarsă din case, după ce şi-au prădat grădinile ca să semene flori în calea Reginei lor. (…)

De multe ori, pe unde am fost, locuitorii s-au strâns în jurul meu, sărutându-mi mâinile, marginea hainei mele, căzând în genunchi parcă ar fi voit să-mi sărute piciorul, şi mai mult decât odată ei mi-au adus pe copii lor care-şi făceau cruce înaintea mea ca şi cum aş fi fost o icoană într-o biserică.

La început era greu să primeşti fără a te înroşi aşa un omagiu, dar pe încetul m-am deprins cu aceste manifestaţii loiale; pe jumătate umilită, pe jumătate mândră, înaintam printre ei, fericită că mă aflu în mijlocul lor.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: