Ars Reginae

Reginele-Scriitoare ale României. Romania's Writer-Queens. Rumäniens Schriftsteller-Königinnen

  • wordpress analytics

Regina Maria: Eternally Unsatisfied – Veşnic nemulţumit

Posted by arsreginae pe 01/17/2011

“From the beginning of time Romania was a land subjected to invasions. One tyrannical master after another laid heavy hands upon its people; it was accustomed to be dominated, crushed, maltreated. Seldom was it allowed to affirm itself, to raise its head, to be independent, happy, or free; nevertheless, in spite of struggles and slavery, it was not a people destined to disappear. It overcame every hardship, stood every misery, endured every subjugation, could not be crushed out of being; but the result is that the Romanian folk are not gay. Their songs are sad, their dances slow, their amusements are seldom boisterous, rarely are their voices loud. On festive days they don their gayest apparel and, crowded together in the dust of the road, they will dance in groups or in wide circles, tirelessly, for many an hour; but even then they are not often joyful or loud, they are solemn and dignified, seeming to take their amusement demurely, without passion, without haste. Their love-songs are long complaints; the tunes they play on their flutes wail out endlessly their longing and desire that appear to remain eternally unsatisfied, to contain no hope, no fulfilment.”

Queen Marie of Romania: My Country, 1916, London, New York, Toronto: Hodder and Stoughton.

“De la început România a fost o ţară supusă năvălirilor. Un stăpân tiranic după altul i-a pus manile grele asupra acestui popor; el a fost deprins a fi stăpânit, apăsat, maltratat. Rareori i-a fost îngăduit să se afirme, să-şi ridice capul, să fie neatârnat, fericit ori liber; totuşi, în ciuda luptelor şi a robiei, n-a fost un neam sortit să piară. A biruit orice asprime a sorţii, a înfruntat orice mizerie, a biruit orice subjugare, şi n-a putut fi strivit pană la moarte; dar de aici a ieşit că poporul romanesc nu e vesel. Cântecele lor sunt triste, încete dansurile lor, petrecerile lor rare ori aprinse, rar se aud tare glasurile lor. In zilele de sărbătoare îmbracă hainele cele mai vesele şi, strânşi laolaltă în praful drumului, ei dănţuiesc în grupe sau în cercuri largi, neobosiţi, ceasuri întregi; dar nici atunci nu sunt voioi sau gălăgioşi, ci solemni şi plini de demnitate, părând a-şi face cheful cumpătat, fără patimă, fără grabă. Cântecele lor sunt plângeri îndelungi; ariile ce cântă pe fluierile lor plâng fără sfârişt aspiraţia lor şi dorul care se pare a rămânea veşnic nemulţumit, a nu cuprinde nici nădejde, nici îndeplinire.”

Maria Regina României: Ţara mea, traducere din englezeşte de Nicolae Iorga, Bucureşti, Sibiu: Pavel Suru, 1919 (ediţia a treia).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: