Ars Reginae

Reginele-Scriitoare ale României. Romania's Writer-Queens. Rumäniens Schriftsteller-Königinnen

  • wordpress analytics

Regina Maria: Ovid’s Island – Insula lui Ovidiu

Posted by arsreginae pe 05/17/2011

“Another spot full of poetry quite near Constantza is the island of Ovid. Legend will have it that the banished poet, who had known every honour at the court of the Emperor Augustus, came to eat out his heart upon this willow-grown, God-forsaken island, which is naught but a wee bit of land, lost in the midst of a vast lake, separated from the sea only by a narrow strip of sand.

A sadder, more solitary spot can scarcely be dreamed; the great willows that have taken root upon it are its only ornament; its only beauty is a wide outlook over the sea.

I brought Carmen Sylva to this place where another poet had dreamed, so long ago, of past glories and of ambitions fallen to dust. Verily nowhere could he have more bitterly pondered over the uncertainty of court favours and over the vanity of human hopes; here indeed was exile absolute and complete.

The white-haired Queen roamed over the paths the great man was supposed to have trodden in ages past, trying to imagine what must have been the thoughts of one who, from the height of his fame, had been cast out from all honour, favour, and love. Her easily-fired imagination reconstructed the past, and her eyes filled with tears as she lived over the sorrow of one whom Fate had so cruelly wrecked.”
* * *

From: The Country That I Love. An Exile’s Memories by Marie Queen of Rumania (1875-1938), illustrated by Queen Elizabeth of Greece, Duckworth, London, 1925.


“Carmen Sylva on Ovid’s Island. Taken with my camera” (Queen Marie of Romania: „The Story of My Life”)


Regina Maria: Insula lui Ovidiu

“Un  alt petec plin de poezie în apropiere de Constanţa este insula lui Ovidiu. Legenda spune cǎ acest poet exilat, care cunoscuse toate onorurile la curtea împǎratului August, a venit aici sa-si plângǎ amarul inimii pe aceastǎ insulǎ plinǎ de salcii şi uitatǎ de Dumnezeu, şi care este numai o palmǎ de pǎmânt pierdutǎ în largul unui mare lac şi despǎrţitǎ de mare doar de o fâşie de nisip.

Un petec mai trist şi mai singuratic rar se poate imagina. Marile salcii care au prins rǎdǎcini pe insulǎ sunt singurul ei ornament şi unica ei frumuseţe este priveliştea spre largul mǎrii.

Am adus-o pe Carmen Sylva în acest loc unde cu atâta vreme în urmǎ un alt poet a visat la gloria trecutǎ şi ambiţiile spulberate. Nicăieri nu am fi putut reflecta cu mai multǎ amǎrǎciune asupra incertitudinii tuturor favorurilor curţii şi a vanitǎţii speranţei omeneşti. Aici într-adevǎr exilul era absolut şi complet.

Regina cu pǎrul alb pǎşi pe potecile pe care şi marele om probabil cǎ le-a strǎbǎtut în trecut, încercând sǎ-şi imagineze ce gânduri ar fi putut avea cineva care a fost azvârlit din cele mai mari înalţimi ale faimei lui şi despuiat de orice onoare, favoare şi iubire. Imaginaţia ei uşor de înflǎcǎrat a reconstruit trecutul iar ochii i s-au umplut de lacrimi simţind necazul aceluia pe care Soarta l-a distrus cu atâta cruzime.”

* * *

Din: “The Country That I Love. An Exile’s Memories” by Marie Queen of Rumania (1875-1938), illustrated by Queen Elizabeth of Greece, Duckworth, London, 1925.

[“Ţara pe care o iubesc. Memoriile unei exilate” de Maria Regina României. Ilustraţii de Regina Elisabeta a Greciei, traducere în româneşte: Silvia Irina Zimmermann].

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: