Ars Reginae

Reginele-Scriitoare ale României. Romania's Writer-Queens. Rumäniens Schriftsteller-Königinnen

  • wordpress analytics

Regina Maria: Remaining dignified – Plini de demnitate

Posted by arsreginae pe 10/25/2011

“The bells of the village ring, their voices are full of gladness, they too cry out their welcome. Crowds of gaily clad women and children flock out of the houses, having plundered their gardens so as to strew flowers before the feet of their Queen.

The church generally stands in the middle of the village ; here the sovereign must leave her carriage, and, surrounded by an eager, happy crowd, she is led towards the sanctuary, where the priest receives her at the door, cross in hand.

Wherever she moves the crowd moves with her ; there is no awkwardness, no shyness, but neither is there any pushing or crushing. The Rumanian peasants remain dignified; they are seldom rowdy in their joy. They want to look at one, to touch one, to hear one’s voice; but they show no astonishment and little curiosity. Mostly their expression remains serious, and their children stare at one with grave faces and huge, impressive eyes.

It is only the galloping riders who become loud in their joy.”

Queen Marie of Romania: My Country, 1916, London, New York, Toronto: Hodder and Stoughton.

„Clopotele satului sună, glasurile lor sunt pline de voioşie; şi ele-ţi strigă: bine-ai venit! Cete de femei îmbrăcate vesel şi de copii se revarsă din case, după ce şi-au prădat grădinile ca să samene flori în calea Reginei lor.

Biserica se află ’n de obşte în mijlocul satului; acolo Doamna trebuie să-şi lase trăsura, şi, înconjurată de o mulţime iute, fericită, e dusă spre sfântul lăcaş, unde preotul o primeşte la uşă cu crucea în mână.

Ori încotro se duce, mulţimea o întovărăşeşte; nu e stânăgcie, nu e sfială, dar nu e nici îmbulzeală ori strivire. Ţăranii români rămân plini de demnitate; rare ori ei sunt gălăgioşi în bucuria lor. Le trebuie să se uite la cineva, să-l atingă, să-i audă glasul: dar nu arată mirare şi curiozitate, numai puţină. De cele mai multe ori expresia feţei lor rămâne serioasă, şi copiii lor se uită lung la om, cu feţe grave şi ochi mari plini de expresie.
Numai călăreţii aceia în goană ajung a face zgomot în voioşia lor.”

Maria Regina României: Ţara mea, traducere din englezeşte de Nicolae Iorga, Bucureşti, Sibiu: Pavel Suru, 1919 (ediţia a treia).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: